Cultura
 
„ Cultura ”
by: lisa1313
 

poveste de copil

adaugat pe 03 Iul 2009

hai sa va spun o poveste:in relatiile pe care le-am avut,aveam destula incredere in mine observam ca inteleg oamenii si nu sufeream,orice ar fi facut ei,dar nici nu reuseam sa iubesc.cand am reusit sa ma indragostesc,dar inca nu la capacita tile care stiam ca sunt capabila,ceva a iesit la suprafata.eu stiam ca nu sunt geloasa,stiam ca inteleg slabiciunile omenesti si fricile lor,dar cand m-am indragostit,nu mai stiam nimic,eram dezgolita,am avut tendinta sa-mi fie frica,dar cu iubirea care o cultivasem pana atunci in mine am inceput sa descifrez acel labirint,care ma speria.si iata ce am inteles: ca celalalt nu imi apartine,ca e liber sa faca ce vrea el ,nu ce vreau eu,ca daca eu continui sa caut iubirea,sa iubesc,iar el se opreste doar pt o simpla iluzie sau un flirt,eu nu pierd nimic.si ce am m-ai inteles,m-a surprins: ca gelozia e un sentiment creat de mine pe cand eram mic copil,tatal meu era un om care ii placeau femeile,chiar daca mama mea era frumoasa,sexi,inteligenta si o dragoste in ea nemarginita,eram mica si observam certurile lor si imi era frica ca tata pleaca...eram un mic bebelus,aveam doar trei ani,dar acea frica,acele certuri m-au facut sa ma cuibaresc in mine,sa tac sa ascult si sa sper.timp de un an nu am mai vorbit,mama era foarte ingrijorata,credea ca efectul unei meningite prin care trecusem ca prin miracol,pana intr-o zi cand parintii mei se certau si tatal a zis ca pleaca iar mama ii zicea de pe balcon sa nu se mai intoarca,am inceput sa plang si am strigat dupa tatal meu sa nu plece.ei sau reampacat,dar era clar ca nu mai reuseau sa fie impreuna si s-au despartit.apoi vorbe de-ale mamei mele in care imi evidentia instabilitatea tatalui meu,apoi cand am crescut am reusit sa ma conving si eu ,cunoscandu-l pe tata mai bine, vedeam ce de femei extraordinare treceau prin viata lui,cand intr-o zi observand una din acele femei si admirand-o,l-am intrebat pe tata daca a iubit vreodata cu adevarat,daca a simtit in sufletul lui undeva profund...iubirea,l-am observat in tacerea lui,am observat cum chipul i se intuneca cum se ducea undeva departe in el,si cauta ceva,l-am observat cum a gasit,si duiosia lui de pe chip,ca si cum mangaia ceva,si s-a uitat la mine,intorcandu-se pierdut si trist si mi-a zis ca nu .asta era tatal meu,pierdut si trist,a uitat iubirea,a lasat-o sa se piarda unde va in el,departe,cat timp uiti iubirea,te uiti pe tine,te pierzi...deci acel sentiment pe care il inventasem cand eram copil,pt. a-mi mangaia frica ,s-a manifestat pana tarziu,copilul cuibarit mai exista,refuzam sa cresc,imi era frica ca ridicandu-ma in picioare,inaltimea mea, ma v-a face sa ametesc in fata slabiciunii in care ma ancorasem... dar nu stiam,ca crescusem si puteam sa ma ridic,in picioare si sa vad peste gard ,si cu cat mai mult cresc pot vedea iesirea,ca de fapt labirintul era doar,o constructie, un joc de copil speriat si izolat.                                         ...sa continui...poate alta data...
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,02
(262 voturi)
1194 vizite

Alete insemnari din blog

15 Apr 2009

Comenatrii:1 |

ceva mai erotic
POEZIE:de-atatea ori eu te-am chematpe trup mangaiere s-aluneciadiere de buze calde am intrebatfierbinte in nopti,privire mai trecisopteai in mangaiere din corp incinssi stam cuibarita in val leganat si aprinsstrop ce se-asterne de-o forta incolacita,stranspe sani alintati si sfarc umezit,

08 Apr 2009

Comenatrii:9 |

poezie sau altceva
toata viata am numarat clipele si anii in cautarea iubirii,stiam ca ea e acolo undeva in viitor,o cautam in fiecare clipa.de ce cand o am ,trebuie sa mai numar clipele,urasc aceea numaratoare,urasc senzatia de dor,dorul mi-a umplut viata si din cand in cand cate o mica raza de iubire,nu ar

08 Apr 2009

Comenatrii:16 |

cuvinte pretioase
-"Suferim deoarece ne imaginam ca dam mai mult decât primim. Suferim pentru ca nu ne putem impune propriile noastre reguli. Suferim fara rost: pentru ca în rabdare se afla samânta cresterii noastre.   -Fericirea e uneori o binecuvântare, dar, de obicei, e

04 Apr 2009

Comenatrii:2 |

mici idei in capatana
ADEVARUL se afla in lucrurile neantamplate,iar drumul spre el,istorie.Depinde de noi ca in aceasta istorie sa simtim lucrurile neantamplate si sa facem ce stim noi mai bine cu ele,atunci se va numi o adevarata istorie... am observat ca daca o persoana mi-ar fi adresat anumite intrebar

26 Mar 2009

Comenatrii:0 |

in continuare ganduri
"Suradea spre el,stiind sigur ca surasul ii strangea laolalta toate cate existau in ea,si le indrepta pe toate catre el,facandu-i astfel o promisiune adanca,a intregii ei fiinte,pentru atat de putin in schimb,doar pentru suflul unui raspuns,doar pentru semnul unui tremur care sa o imp

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!