Ne putem psihanaliza singuri?

Nu te poti cunoaste absolut singur, in afara unui sistem de verificare. De aceea Freud s-a cunoscut pe sine (analizat) cu ajutorul altora, al pacientilor sai. De aceea de multe ori exista tentatia de a aplica psihanaliza pe ceilalti chiar daca nu profesional.

Autoanaliza nu este realizabila fara ajutor din afara. Totusi exista un caz de autoanaliza reusita fara ajutor: Freud. Se stie ca Freud nu a fost niciodata analizat el insusi. Dar avea o calitate si un sprijin deosebit. Calitatea: era un bun visator in sensul ca avea vise abundente de care isi amintea. Sprijinul l-a constituit pacientii sai care l-au ajutat indirect sa se inteleaga pe sine.
Mai sint si alti psihanalisti celebri fara analiza, unul din ei este Jung. In general toti primii psihanalisti din cercul lui Freud aveau minusuri in formare.

Asa spunea Ioan Ionut...

Deci, daca ai talent te poti psihanaliza si singur. Dar, presupun ca nu este tocmai usor. Rezistentele vor apare cu siguranta.

Din nou, Ioan Ionut spune:

Freud s-a analizat singur dar:
- in comparatie cu pacientii sai pentru ca era mai usor sa vada la altii mai intii si apoi la el
- prin monolugurile scrise catre Fliess, un prieten foarte bun si capabil sa "inteleaga"
- prin analiza propriilor vise - faza la care s-a renuntat in ultimile decenii.

Rezistentele sint cu atit mai mari cu cit nu stim initial nimic de ele.

Zic eu:

Probabil este mult mai confortabil sa aplici teoriile psihanalitice pe altii, sa le pui diagnosticul, decat sa recunosti la propria persoana ceva care nu este tocmai in regula. De altfel e mai simplu sa-i critici pe altii.
Ma intreb cati psihanalisti ar fi gata sa recunoasca ce anume nu este in regula cu ei insisi, din punct de vedere psihanalitic, eventual in fata unui pacient. Oare daca ar recunoaste acest lucru ar insemna ca este un bun psihanalist?

Si raspunde acelasi Ioan Ionut:

Nu e vorba de confortabil ci de a schimba locul, de a-l privi pe celalalt de sus, cu superioritate. Oameni cu handicapuri incearca sa domine mediul transferind handicapul si simulind grija pentru celalalt. Sint doua beneficii: scapi de handicap (prin proiectie), si domini anturajul (simulind o pozitie superioara). Am cunoscut astfel studenti la psihologie care sufereau de tare psihice si intelectuale. De asemenea, psihiatri cu boli psihice etc.

Nu cred ca e bine sa recuunosti in fata pacientului ca ceva nu e in regula cu tine (Ferenczi propunea o analiza mutuala, si cred ca gresea). Dar sint cazuri cind poti aduce un spor de incredere declarind ca si tu ai suferit de cutare lucru sau ca mai suferi inca (dar ca tii sub control suferinta sau ca nu te ia pe nepregatite). Psihanalistii nu sint niste zei, ei sint oameni si au probleme ca toti oamenii. Totusi pacientii, mai ales cei romani, ne vor zei, supraoameni si reactioneaza rau atunci cind afla contrariul.

Problema este a calitatii prestatiei profesionale - restul e pur ambalaj (cadru) care are si el importanta lui.